Despre siguranţa reală a copiilor, într-o lume digitală

În prezent, tot mai mulţi copii sunt maeştri ai utilizării Internetului, o lume care a debutat prin a fi proiectată de către adulţi, pentru adulţi. Ce putem spune despre această răsturnare de situaţie?

Majoritatea cercetătorilor, specialiştilor şi utilizatorilor de rând spun fără să stea pe gânduri: DA, să-i lăsăm pe copii pe Internet. Ei sunt siguri că astfel vor putea învăţa lucruri noi, se vor dezvolta şi vor stăpâni arta comunicării virtuale. Toate acestea au avut ca rezultat crearea unui Internet „pentru copii", care este considerat a fi „sigur" - o zonă dedicată, asemănătoare cu un spaţiu special amenajat de joacă din lumea reală, unde ei pot vorbi cu prietenii lor şi unde se pot juca împreună. Tot la fel, au apărut site-uri care sunt versiuni online ale cărţilor pentru copii: basme, poezii, cărţi educative şi chiar cărţi de colorat pot fi găsite pe „rafturile" bibliotecii virtuale.

Cred că ar trebui să ne punem cu toţii câteva întrebări esenţiale: este Internetul cu adevărat sigur pentru copii? Se pot încrede părinţii în dezvoltatorii care garantează siguranţa paginilor web pe care ei le-au creat pentru aceştia? Oricare ar fi răspunsurile, trebuie să avem în vedere ameninţările care îi pândesc atât pe copii, cât şi pe părinţii lor, chiar şi atunci când navighează pe presupusele pagini sigure de pe Internet.

Iată o situaţie tipică: îţi laşi copilul să se joace singur în spaţiul special amenajat, pe care tu îl cunoşti atât de bine. După câteva ore, se întoarce plângând şi fără jucăria preferată, care i-a fost furată de către o persoană lipsită de orice simţ civic.

Atacatorii pot fi chiar colegii copilului, copii mai mari sau chiar adolescenţi puşi pe glume proaste. Din nefericire, nici lumea digitală a reţelelor sociale nu este mai puţin protejată de astfel de comportamente antisociale. Un cuvânt nepoliticos scris „pe perete", un mesaj jignitor pe o pagină personală, toate acestea sunt neplăceri neînsemnate care pot cu uşurinţă să deranjeze un copil. Este cu atât mai rău atunci când persoana care jigneşte este un adult. Reţelele sociale, forumurile şi chat-urile sunt platforme ideale pentru pedofilii care se dau drept membri respectabili ai societăţii şi ai căror victime sunt copii.

Se întâmplă adesea ca un copil să se încreadă mai mult în prietenii săi virtuali decât în cei reali. Aceasta poate conduce la stabilirea unor întâlniri cu „cei mai buni prieteni", fără ca măcar părinţii să ştie despre acest lucru. Această situaţie se potriveşte ca o mănuşă pentru pedofili - ei încearcă să câştige încrederea copilului tocmai pentru a stabili o întâlnire cu el, fără ca părinţii sau familia să ştie.

Atenţie! Idei trăznite!

Uneori, copiii au idei dintre cele mai trăznite în ceea ce priveşte ceea ce doresc să facă sau să cumpere. Nu e de mirare că le cer părinţilor bani pentru a şi le pune în practică.

Multe site-uri pentru copii nu se dau înapoi de la a obţine venituri de pe urma bannerelor plasate în diverse reţele sociale. Unul din patru site-uri pentru copii conţine bannerul „Ads by Google". Reclamele se pot concentra asupra oricărui cuvânt dintr-o pagină, cele mai populare fiind cele care se referă la „educaţie" şi, prin această metodă, infractorii speră că pot convinge copiii că au nevoie de un grant inexistent pentru educaţie sau că pot învăţa, de exemplu, despre hipnoză, cumpărând un CD „cu numai 50$".

Pe lângă bannere, site-urile pentru copii pot conţine şi reclame şi alte spam-uri, de exemplu, un mesaj de le un utilizator care tocmai s-a înregistrat pe site sau de la un oaspete, acolo unde acest lucru este posibil. De obicei, aceste mesaje conţin un link extern care conduce către site-uri periculoase sau pornografice.
Desigur, forumurile pentru copii, reţelele sociale şi blogurile dispun de moderatori a căror sarcină este de a monitoriza conţinutul. Totuşi, aceasta nu este o soluţie - moderatorii nu pot verifica fiecare mesaj în parte.

„Microbii" trebuie ţinuţi la distanţă

Murdăria care atinge o rană deschisă de pe degetul unui copil îi poate provoca tetanos. La fel, Internetul, în general, şi site-urile pentru copii, în special, pot provoca „infecţii" de tot felul.

Zilnic, detectoarele noastre antivirus identifică circa 20 de site-uri pentru copii infectate cu coduri periculoase. Unele dintre aceste site-uri oferă bunuri copiilor, dar majoritatea sunt site-uri educaţionale sau cu jocuri, care au peste 100 de accesări zilnic.

Dacă PC-ul nu este protejat printr-o soluţie de securitate, îţi pui în pericol copilul, oferindu-i permisiunea de a naviga pe Internet.

Avertizarea copilului în privinţa existenţei pedofililor şi a modului în care aceştia operează este principala cale de a-I proteja de pericole. Totuşi, nici acest lucru nu garantează asistenţa în eventualitatea apariţiei malware-ului: abuzurile pot pătrunde în sistem prin intermediul oricărei vulnerabilităţi a software-ului.

Este important să avem în vedere că orice site poate fi prădat de hackeri, ceea ce înseamnă că orice soluţie de securitate instalată pe PC trebuie activată, chiar şi atunci când copilul vizitează resurse aparent inofensive.

Concluzii

Aşadar, le permitem copiilor să navigheze pe Internet? Orice s-ar spune, răspunsul trebuie să fie DA, deoarece copiii au nevoie să ştie despre cum să comunice în lumea virtuală, la fel de bine ca în cea reală. În plus, oportunităţile de a acumula cunoştinţe despre lume şi cantitatea de informaţii disponibile pe Internet sunt nelimitate. Împiedicând copilul să navigheze pe Internet, adulţii nu fac decât să îl priveze de accesul la cea mai mare resursă de informaţii din lume.

O întrebare mai corectă ar fi: „Ar trebui să îi lăsăm pe copii să navigheze nesupravegheaţi pe Internet?" Cine trebuie să fie primii care să îi ajute la prima lor experienţă în această lume? Părinţii, desigur! Nu ne-am permite să ne lăsăm copiii hoinărind singuri într-un oraş mare, pentru că suntem conştienţi de pericolele care îi pândesc. La fel ar trebui să procedăm şi cu Internetul, „o lume" poate chiar mai mare decât cea reală şi ale cărei graniţe sunt în totalitate absente. În general, suntem alături de copiii noştri numai atunci când fac primii paşi pe acest tărâm. Dar din clipa în care ne dăm seama că se descurcă, ni se pare că misiunea noastră s-a încheiat. Totuşi, acesta nu este decât începutul - copiii sunt foarte naivi şi creduli, nu pot aprecia corect situaţiile şi, mai mult decât atât, sunt foarte uşor de rănit. Dacă am naviga online alături de copiii noştri, am pune capăt multor probleme. Trebuie să avem însă în vedere că un băieţel sau o fetiţă de 10-12 ani deja îşi doreşte puţină intimitate pe durata comunicării virtuale cu prietenii. De aceea, mai nou, sarcina noastră, a părinţilor, este să îi ajutăm şi să îi sprijinim în situaţii dificile. Copiii vor fi bucuroşi să afle cum să navigheze online în siguranţă, cum să se ferească de pericole, dar, mai ales, se vor simţi protejaţi ştiind că vor avea pe cineva gata să le răspundă la întrebări, atunci când vor avea nevoie. Şi acest sprijin trebuie să vină de la noi, părinţii.