reveniţi în kaspersky.ro

Recenta descoperire a troianului Duqu, asemănător viermelui Stuxnet de anul trecut, a devenit un nou exemplu de acţiune deosebit de sofisticată, în spatele căreia cel mai probabil nu stau simpli infractori cibernetici. Analiza efectuată de Kaspersky Lab a confirmat faptul că Duqu a fost folosit ca armă pentru atacuri concentrate asupra anumitor companii şi persoane, prin urmare nicio infecţie cu Duqu nu este accidentală.

Probabil aţi aflat că, la începutul lunii septembrie, a fost descoperit viermele Duqu, după ce un utilizator din Ungaria a încărcat una dintre componentele malware-ului pe Virustotal. Experţii noştri au descoperit câteva caracteristici ale acestuia, însă investigaţiile continuă.

Iată o întrebare la care, probabil, nu s-a gândit foartă multă lume, iar pentru a da un răspuns, propun să încep cu o simplă explicaţie asupra ce înseamnă un QR Code. Wikipedia ne învaţă că un QR Code este o matrice de cod de bare (sau cod bi-dimensional), creată iniţial pentru industria automotive, care poate stoca între 7089 de caractere numerice şi 4296 de caractere alfanumerice. Ele au devenit foarte populare, iar astăzi le întâlnim pe bannere publicitare, coperţi de reviste, mijloace de transport, insigne, afişe interioare cu diferite promoţii, cu scopul de a oferi publicului acces la mai multe informaţii.

Sunt convins că aţi auzit de lansarea în România a noilor noastre soluţii de securitate destinate utilizatorilor individuali, Kaspersky Internet Security 2012 şi Kaspersky Anti-Virus 2012. Prin aceste două produse, am introdus o nouă abordare a securităţii informatice, mai exact, protecţia hibridă. Poate că sună puţin sofisticat, dar este un concept foarte simplu şi uşor de înţeles.

Fiecare dintre noi, în momentul alegerii unui produs de securitate, ne aflăm în fața unei decizii care ne ridică un semn de întrebare. Oare ce tehnologii vreau să fie înglobate în produsul de securitate ales, astfel încât să am încredere că sunt complet protejat?

DigiNotar, cu sediul în Olanda, este una dintre numeroasele firme din întreaga lume, care eliberează certificate digitale de securitate pentru companiile care îşi desfăşoară activitatea online. Aceste certificate garantează în faţa utilizatorilor faptul că paginile web, care folosesc protocolul Secure Socket Layer sunt securizate, iar toate datele care circulă prin intermediul lor se îndreaptă către destinaţia corectă şi nu sunt interceptate de altcineva. De exemplu, atunci când îţi accesezi contul de Gmail, ştii că username-ul şi parola pe care le introduci în browser merg la Google, nu pe serverul unor indivizi cu intenţii mai puţin bune.

Isterie mare zilele acestea în online, deoarece s-a lansat o nouă reţea socială. Da, este vorba de Google+, care a ridicat cel puţin acelaşi entuziasm pe care Google Wave îl producea nu cu foarte mult timp în urmă. Sperăm, totuşi, ca noua reţea de socializare a Google să nu aibă aceeaşi soartă precum predecesorul Wave.

Sunt întrebat în stânga şi în dreapta cât de mult trebuie să fim îngrijoraţi de problemele legate de securitate şi confidenţialitate, atunci când vorbim despre reţele sociale. Ei bine, reţineţi că „marile problemele” stau, de fapt, în acele mici opţiuni sau setări pe care noi, utilizatorii, nu le înţelegem foarte bine şi nici nu ne batem prea mult capul cu ele. Ştim cum este cu Facebook, acum aşteptăm să vedem cum ne vom înţelege cu noul Google+.

Ce coincidenţă! Chiar în aceeaşi zi în care mi-am creat contul de Tumblr, utilizatorii acestei reţele au fost loviţi de ceea ce pare a fi cel mai mediatizat atac de phishing asupra Tumblr de până acum.

Aşadar, încă un atac de phishing a dus la mii de conturi compromise. Nimic nou aici. Phishing-ul este un joc al numerelor - chiar dacă mulţi utilizatori sunt conştienţi de această ameninţare, întotdeauna vor exista câţiva care să devină victime ale acestui vechi truc de inginerie socială. Prin urmare, chiar şi cu o rată de eficienţă scăzută în termeni de procente, mii de conturi pot fi cu uşurinţă compromise de către infractorii cibernetici, dacă pagina de phishing este vizualizată de un număr suficient de mare de oameni.

După cum probabil v-aţi dat seama, nu o să vă vorbesc despre tradiţionalele mere pe care le mâncăm cu poftă ori de câte ori avem ocazia - sau în fiecare zi, depinde dacă ţineţi cont de sfatul „An apple a day keeps the doctor away!" :) - ci despre computerele Apple Mac. Contrar legendelor devenite deja urbane cum că nu există viruşi pentru Mac, mă aşez din nou în faţa tastaturii şi vă repet, în scris, că da, există viruşi pe Mac şi s-au mai şi mobilizat recent pentru o mică epidemie.

Revin asupra unui articol scris acum ceva vreme despre backdoor-ul Zapchast, pentru a răspunde unor întrebări adresate de către un cititor al blogului, Incubus, despre această ameninţare. Fiind mai multe lucruri de detaliat, am ales să sintetizez comentariile primite şi să le răspund punctual în cadrul acestui articol. Aşadar, să pornim la drum:

1. Puteţi reveni cu detalii mai amănunţite în legătură cu backdoor-ul Zapchast?

În ultimele zile, foarte mulţi utilizatori de Facebook au început să primească pe Chat un mesaj de la prieteni, care arăta astfel:

„Father crashes and dies because of THIS message posted on his daughters profile wall!” („Tatăl face accident şi moare după ce a citit ACEST mesaj publicat de fiica lui pe Wall”) urmat de un link scurt (serviciul de scurtare URL folosit era bit.ly). Lipsa apostrofului din cuvântul „daughter’s” („daughters profile wall”) este un indiciu că acest mesaj nu este veridic sau, cel puţin, autorul lui nu vorbeşte nativ limba engleză. Dar, haideţi să vedem ce se întâmplă cu un utilizator care cade în capcana trucului de inginerie socială.