Tehnic

Ce este o maşină virtuală? Simplu, o maşină virtuală este un sistem de operare izolat, instalat ca guest pe un computer-gazdă. Mai exact, pe un computer care rulează, să zicem, Windows 7, instalăm (folosind un software special, precum VMware) un alt sistem de operare izolat. E ca şi cum am avea un computer în computer, care foloseşte o parte din resursele hardware ale gazedei.

Virtualizarea este una dintre temele „fierbinţi" ale ultimilor ani, mai ales în rândurile companiilor. Dacă, la început, acestea priveau cu un oarecare nivel de reticenţă această tendinţă, acum, 85% dintre organizaţii fie au implementat deja un server de virtualizare, fie plănuiesc să o facă în viitorul apropiat, arată un studiu Forrester. Aşadar, tendinţa generală este una înclinată în favoarea virtualizării.

Ca să rezolvaţi şirul de mai sus şi să aflaţi care este mărimea botnet-ului format din computere Mac descoperit recent, trebuie să aplicaţi formula de mai jos:

Dar cum nu vreau să vă supun la eforturi, vă zic din start că rezultatul este 685.035. Mai exact, aceasta este suma aproximativă a Mac-urilor infectate cu Flashfake, un troian periculos, care exploatează o vulnerabilitate în Java pentru a infecta sistemul, deoarece se instalează prin metoda „drive-by download", iniţiată atunci când, fără să ştie, acesta vizitează website-uri infectate.

Veştile bune nu contenesc să se oprească. :-) După ce am început anul cu vestea că suitele noastre de securitate pentru utilizatorii individuali au primit premiul „Produsul Anului" din partea AV-Comparatives, acum a venit rândul şi soluţiilor de securitate pentru companii. Unul dintre cele mai recente şi mai interesante este cel realizat luna aceasta de celebrul West Coast Labs, care a evaluat funcţionalităţile de „control al aplicaţiilor" (Application Control) pentru soluţiile endpoint corporate. Este primul test de acest tip din industrie, iar suita noastră s-a descurcat de minune.

Recenta descoperire a troianului Duqu, asemănător viermelui Stuxnet de anul trecut, a devenit un nou exemplu de acţiune deosebit de sofisticată, în spatele căreia cel mai probabil nu stau simpli infractori cibernetici. Analiza efectuată de Kaspersky Lab a confirmat faptul că Duqu a fost folosit ca armă pentru atacuri concentrate asupra anumitor companii şi persoane, prin urmare nicio infecţie cu Duqu nu este accidentală.

Probabil aţi aflat că, la începutul lunii septembrie, a fost descoperit viermele Duqu, după ce un utilizator din Ungaria a încărcat una dintre componentele malware-ului pe Virustotal. Experţii noştri au descoperit câteva caracteristici ale acestuia, însă investigaţiile continuă.

Iată o întrebare la care, probabil, nu s-a gândit foartă multă lume, iar pentru a da un răspuns, propun să încep cu o simplă explicaţie asupra ce înseamnă un QR Code. Wikipedia ne învaţă că un QR Code este o matrice de cod de bare (sau cod bi-dimensional), creată iniţial pentru industria automotive, care poate stoca între 7089 de caractere numerice şi 4296 de caractere alfanumerice. Ele au devenit foarte populare, iar astăzi le întâlnim pe bannere publicitare, coperţi de reviste, mijloace de transport, insigne, afişe interioare cu diferite promoţii, cu scopul de a oferi publicului acces la mai multe informaţii.

Sunt convins că aţi auzit de lansarea în România a noilor noastre soluţii de securitate destinate utilizatorilor individuali, Kaspersky Internet Security 2012 şi Kaspersky Anti-Virus 2012. Prin aceste două produse, am introdus o nouă abordare a securităţii informatice, mai exact, protecţia hibridă. Poate că sună puţin sofisticat, dar este un concept foarte simplu şi uşor de înţeles.

Fiecare dintre noi, în momentul alegerii unui produs de securitate, ne aflăm în fața unei decizii care ne ridică un semn de întrebare. Oare ce tehnologii vreau să fie înglobate în produsul de securitate ales, astfel încât să am încredere că sunt complet protejat?

DigiNotar, cu sediul în Olanda, este una dintre numeroasele firme din întreaga lume, care eliberează certificate digitale de securitate pentru companiile care îşi desfăşoară activitatea online. Aceste certificate garantează în faţa utilizatorilor faptul că paginile web, care folosesc protocolul Secure Socket Layer sunt securizate, iar toate datele care circulă prin intermediul lor se îndreaptă către destinaţia corectă şi nu sunt interceptate de altcineva. De exemplu, atunci când îţi accesezi contul de Gmail, ştii că username-ul şi parola pe care le introduci în browser merg la Google, nu pe serverul unor indivizi cu intenţii mai puţin bune.

Isterie mare zilele acestea în online, deoarece s-a lansat o nouă reţea socială. Da, este vorba de Google+, care a ridicat cel puţin acelaşi entuziasm pe care Google Wave îl producea nu cu foarte mult timp în urmă. Sperăm, totuşi, ca noua reţea de socializare a Google să nu aibă aceeaşi soartă precum predecesorul Wave.

Sunt întrebat în stânga şi în dreapta cât de mult trebuie să fim îngrijoraţi de problemele legate de securitate şi confidenţialitate, atunci când vorbim despre reţele sociale. Ei bine, reţineţi că „marile problemele” stau, de fapt, în acele mici opţiuni sau setări pe care noi, utilizatorii, nu le înţelegem foarte bine şi nici nu ne batem prea mult capul cu ele. Ştim cum este cu Facebook, acum aşteptăm să vedem cum ne vom înţelege cu noul Google+.

Ce coincidenţă! Chiar în aceeaşi zi în care mi-am creat contul de Tumblr, utilizatorii acestei reţele au fost loviţi de ceea ce pare a fi cel mai mediatizat atac de phishing asupra Tumblr de până acum.

Aşadar, încă un atac de phishing a dus la mii de conturi compromise. Nimic nou aici. Phishing-ul este un joc al numerelor - chiar dacă mulţi utilizatori sunt conştienţi de această ameninţare, întotdeauna vor exista câţiva care să devină victime ale acestui vechi truc de inginerie socială. Prin urmare, chiar şi cu o rată de eficienţă scăzută în termeni de procente, mii de conturi pot fi cu uşurinţă compromise de către infractorii cibernetici, dacă pagina de phishing este vizualizată de un număr suficient de mare de oameni.